I'LL TELL THEE EVERYTHING I CAN
by: Lewis Carroll (1832-1898)
I'LL tell thee everything I can;
There's little to relate,
I saw an aged, aged man,
A-sitting on a gate.
"Who are you, aged man?" I said.
"And how is it you live?"
And his answer trickled through my head
Like water through a sieve.
He said, "I look for butterflies
That sleep among the wheat;
I make them into mutton-pies,
And sell them in the street.
I sell them unto men," he said,
"Who sail on stormy seas;
And that's the way I get my bread--
A trifle, if you please."
But I was thinking of a plan
To dye one's whiskers green,
And always use so large a fan
That they could not be seen.
So, having no reply to give
To what the old man said,
I cried, "Come, tell me how you live!"
And thumped him on the head.
His accents mild took up the tale;
He said, "I go my ways,
And when I find a mountain-rill,
I set it in a blaze;
And thence they make a stuff they call
Rowland's Macassar Oil--
Yet twopence-halfpenny is all
They give me for my toil."
But I was thinking of a way
To feed one's self on batter,
And so go on from day to day
Getting a little fatter.
I shook him well from side to side,
Until his face was blue,
"Come, tell me how you live," I cried,
"And what it is you do!"
He said, "I hunt for haddocks' eyes
Among the heather bright,
And work them into waistcoat-buttons
In the silent night.
And these I do not sell for gold
Or coin of silvery shine,
But for a copper halfpenny,
And that will purchase nine.
"I sometimes dig for buttered rolls,
Or set limed twigs for crabs;
I sometimes search the grassy knolls
For wheels of hansom-cabs.
And that's the way" (he gave a wink)
"By which I get my wealth--
And very gladly will I drink
Your honor's noble health."
I heard him then, for I had just
Completed my design
To keep the Menai bridge from rust
By boiling it in wine.
I thanked him much for telling me
The way he got his wealth,
But chiefly for his wish that he
Might drink my noble health.
And now, if e'er by chance I put
My fingers into glue,
Or madly squeeze a right-hand foot
Into a left-hand shoe,
Or if I drop upon my toe
A very heavy weight,
I weep, for it reminds me so
Of that old man I used to know--
Whose look was mild, whose speech was slow,
Whose hair was whiter than the snow,
Whose face was very like a crow,
With eyes, like cinders, all aglow,
Who seemed distracted with his woe,
Who rocked his body to and fro,
And muttered mumblingly and low,
As if his mouth were full of dough,
Who snorted like a buffalo--
That summer evening long ago,
A-sitting on a gate.
|
Ţi-oi zice tot ce pot să-ţi spun
de Lewis Carroll (1832-1898)
Ţi-oi zice tot ce pot să-ţi spun;
Nu-i mult de relatat
Am întâlnit un om bătrân, Pe-o poartă, cocoţat
“Tu cine eşti, bătrâne?”-am spus,
“Şi cum trăieşti tu oare?" Prin cap răspunsul mi s-a scurs Ca prin strecurătoare.
A spus, “Eu caut fluturi, ştii,
Prin grâne, în ogradă;
Îi coc pe toţi în dulci iahnii,
Şi-i vând la colţ de stradă.
Îi vând la oameni ce pe-ocean
Înfruntă brav furtuna—
Şi-aşa câştig şi eu un ban
Sau pâinea—e totuna.”
Dar eu visam la favoriţi,
Să îi vopsesc în verde,
De-un mare evantai umbriţi,
Să nu se poată vede.
Şi ce să zic? N-aveam poveşti
Ca acel bătrân ţap,
Zbierat-am, “Spune-mi cum trăieşti!”
Şi i-am tras una-n cap.
Cu un accent uşor grotesc,
El zise, “Merg pe drum
Izvor de munte când găsesc
Îl trec prin foc şi fum;
Aşa se face-al lui Rowland
Ulei de Macassar—
Insă primesc numai un cent,
Şi munca-mi e-n zadar.
Dar eu visam un plan: un fel
De cocă-n loc de hrană,
Ca zi de zi să fim niţel
Mai graşi şi mai cu slană.
Mai viguros l-am scuturat
--S-a-nvineţit la faţă!
“Zi-mi cum trăieşti!” iar am urlat,
“Ce faci de dimineaţă?”
El zise, “Colo-n buruieni
Vânez ochi de batog,
Nasturi de vestă fac din ei,
La mine în bârlog.
Şi nu îi vând, bagă de seamă,
Pe aur sau argint,
Ci doar pe un bănuţ de-aramă
Dau nouă—zău nu mint!
Sap după chiflele cu unt,
Pun clăpci de crabi în crâng,
Şi dealuri bat cu pas mărunt
Roţi de căruţi să strâng.
Şi uite-aşa,” zise şiret,
“Am adunat parale.
Cu drag voi bea, doar am bănet,
În cinstea dumitale.”
L-am auzit, căci să termín
Putusem a mea schemă:
Podul Menai să-l fierb în vin,
Ferindu-l de rugină.
I-am mulţumit c-a povestit
Cum banii şi-i făcea,
Dar mai ales că şi-a dorit
Să bea în cinstea mea.
Şi-acum, dacă vreodată-mi pun
În clei a mele deşte,
Or dau să vâr, ca un nebun,
Piciorul stâng în cleşte,
Sau dacă scap peste picior
O piatră foarte grea,
Eu plâng, căci mi se face dor,
De-acel bătrân încântător—
Cu glasul bland, moleşitor,
Cu părul alb ca neaua-n zbor,
Cu nasul cârn, puţin cam chior,
Cu ochi arzând scânteietor,
Cu gând umbrit de câte-un nor,
Ce trupu-şi legăna, uşor,
Şi mormăia încetişor,
Cu limba prinsă în mosor
Şi fornăind ca un porcuşor
De mult, în luna lui Cuptor,
Şezând pe-o poartă-n şa.
|
Recent Comments