Ok, let's see--Cartarescu imitates Bacovia, and I'm doing a spectacular job at botching them both. Heh!
|
În stilul lui Bacovia de Mircea Cartarescu e seară şi ninge-ndesat zăpada-n zăpadă se lasă şi abia mă mai mişc îngheţat şi abia mai ştiu drumul spre casă. e beznă un câine-a lătrat de-acum n-are rost să mai sper sprijinit de un stâlp un soldat şi-aprinde ţigarea stingher e noapte şi ninge turbat şi nu mai zăresc nici un drum cum viaţa-i un loc depărtat cum totu-i mai simplu de-acum! |
In the style of Bacovia by Mircea Cartarescu it’s evening, a flurry of flakes jams snow upon snow into foam, I’m freezing and my body aches and I barely know my way home. it’s pitch dark, I hear a dog bark, it’s pointless to hope, so I don’t; a soldier, by a post in the park, a cigarette lights, all alone. it’s night and it’s rabidly snowing the storm hides away every road, how life is so far where I’m going, how all is a much simpler load! |
